Exista mai multe metode de refacere a cartilajului articular, recomandarea pentru fiecare facandu-se în funcție de gravitatea, de suprafața sau de originea leziunii, dar și datele pacientului, cum ar fi varsta sau greutatea.
Ce este cartilajul articular
Cartilajul articular este un țesut cu rol dublu: protejeaza osul de agresiunile biomecanice, repartizând forța șocurilor (rol amortizor); reduce frecarea dintre suprafețele articulare prin faptul că faciliteaza alunecarea acestora.
Cartilajul articular are între 1 și 4 mm grosime și este format dintr-o matrice extracelulară și din celule specializate numite condrocite. Nu este nici inervat, nici vascularizat, prin urmare, nu se poate regenera singur.
Cartilajul adultului este foarte vulnerabil. Traumatismele și afectiunile de la nivelul lui pot cauza leziuni tisulare ireversibile care pot evolua catre artroza.
Leziunile de cartilaj articular se tratează chirurgical, fie prin metode conservatoare și paleative (lavaj articular, debridare), fie prin metode reparatoare.
Metode conservatoare de tratament al cartilajului articular
Aceste doua tehnici se recomanda in cazul leziunilor de cartilaj reduse ca suprafata.
1. Lavajul artroscopic este recomandat in special in caz de artroza și presupune indepartarea resturilor de cartilaj, a enzimelor și factorilor care întrețin inflamația. Ameliorarea este, insa, temporara.
2. Debridarea artroscopica este recomandata cu precadere in cazul traumatismelor și presupune eliminarea prin artroscopie a fragmentelor libere de cartilaj, de menisc sau de membrana sinoviala și a altor fragmente desprinse parțial.
Cele mai frecvente metode de refacere a cartilajului articular
1. Metoda microfracturilor (a forajelor) presupune efectuarea unor perforații (foraje) în cartilaj cu scopul de a obține o zonă de microfracturi, în acest fel producându-se sângerarea și fiind activat și procesul de vindecare. Tehnica AMIC (Autologous Matrix-Induced Chondrogenesis) se recomandă în cazul leziunilor de cartilaj mai mici de 15 mm și pacienților care au sub 50 de ani și indice de masă corporală sub 25.
După operație, pacientul merge cu ajutorul cârjelor timp de 4-6 săptămâni fără să se sprijine pe piciorul operat. Apoi, acesta va urma un program de recuperare, dublat de infiltrații cu acid hialuronic sau cu celule stem și de tehnica PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite).
2. Metoda grefei osteocondrale (mozaicoplastie) presupune transplantarea unor cilindri de cartilaj recoltați dintr-o zonă donatoare, și anume din părțile laterale ale cartilajului, în zonele cu defect de cartilaj. După inspectarea zonei cu leziune de cartilaj și tratarea leziunilor asociate (leziune de menisc sau de ligament), dacă acestea există, se trece la pregătirea zonei lezate pentru transplant. 
După debridarea acesteia, medicul va recolta cartilaj sănătos din zona donatoare și-l va transplanta în zona afectată. Diametrul cilindrilor de cartilaj sănătos trebuie să fie cu aproximativ 1 mm mai mare decât diametrul zonei în care vor fi grefați, iar lungimea acestora cam de 1,5 mm.
Postoperator, pacientul nu se va sprijini în piciorul operat aproximativ șase săptămâni, după care va urma un plan de recuperare și va face infiltrații cu PRP sau cu celule stem.
Citește și Gonartroza, boala care imobilizează genunchiul
3. Metoda implantării condrocitelor autologe constă în prelevarea de condrocite pentru a fi cultivate in vitro, urmând ca acestea să se reimplanteze în defectul cartilaginos.
Metoda presupune, așadar, două intervenții chirurgicale, prima fiind efectuată în scopul prelevării de celule, iar cea de-a două în scopul reimplantării acestora.
Rezultate pozitive se obțin în cazul a 80-85% dintre pacienți, însă dezavantajul major al acestei metode de refacere a cartilajului articular este prețul ridicat, acesta variind între 8000 și 10000 de euro.