Ce Este Chistul Baker

Chistul Baker sau chistul popliteu este o patologie benignă care corespunde unei formațiuni pline cu lichid sinovial articular, situate în spatele genunchiului. Este un semn indirect al unei leziuni a articulației genunchiului.

Chistul Baker se poate dezvolta la adulți, cu precădere la bărbații cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, dar și la copii. Dacă la adulți chistul este cel mai adesea unilateral și indică existența unei patologii articulare, la copii afectează ambii genunchi simultan.

Cum se formează chistul Baker

Orice leziune la nivelul genunchiului determină mărirea producției de lichid în articulație (lichid sinovial). Acest lichid permite articulației să alunece în mod corespunzător și-i asigură aportul nutrițional.

În chistul Baker, articulația, încercând să se lubrifieze mai bine genunchiul atunci cand sufera de o afectiune, se produce lichid de inflamatie în exces. Presiunea în articulație crește, iar țesutul conjunctiv din jur se relaxează determinând formarea unei formațiuni pline cu lichid.

Chistul Baker se formează la nivelul celei mai fragile zone a capsulei articulare, aceasta fiind regiunea poplitee, aflată în spatele articulației genunchiului.

Cauzele formării chistului popliteu

Cele mai frecvente cauze ale dezvoltării acestui chist sunt artroza, o leziune a meniscului sau a ligamentului, insuficiența musculară de cvadriceps, inflamația articulară (de exemplu, poliartrita reumatoidă sau reumatismul psoriazic), o funcționare defectuoasă a membranei sinoviale.

Citiți și Cum se realizează reconstrucția ligamentului femuro-patelar intern

Cele mai frecvente simptome ale chistului Baker

Trebuie știut că simptomele depind în mare măsură de cantitatea de lichid acumulată în chist. Principalele simptome sunt:

• Durerea recidivantă în regiunea genunchiului și gambei, datorată compresiei inserțiilor musculare ale mușchiului triceps sural;
• Senzația de tensiune la nivelul articulației genunchiului;
• Tumefierea genunchiului după un efort, care dispare în repaus;
• În funcție de mărimea lui, poate incomoda flexarea genunchiului, mersul și mai ales ghemuirea;
• Arsuri și furnicături la nivelul gambei, determinate de comprimarea arterei poplitee sau a nervilor situați în fosa poplitee.

Uneori, ca urmare a extensiei forțate (în cazul săriturilor) sau a flexiei forțate (în cazul ghemuirii), chistul se poate rupe. Consecințele vor fi o durere acută și tumefierea rapidă a genunchiului, cauzată de curgerea lichidului sinovial în mușchi.

Diagnosticarea chistului Baker

Diagnosticul se stabilește pe baza simptomatologiei și a examenului clinic, care constă în palparea formațiunii, pe baza examenelor radiologice și imagistice și a analizelor de sânge.

Ecografia se recomandă pentru localizarea chistului și evaluarea dimensiunii sale. Radiografia va indica leziunile de uzură ale genunchiului.

RMN-ul se recomandă doar în cazul în care hemoragia și ruptura țesuturilor împiedică examenul ecografic. De asemenea, RMN-ul oferă și informații despre cauzele dezvoltării chistului.

Analizele de sânge vor stabili parametrii inflamației și factorii reumatoizi.

Metode de tratament pentru chistul popliteu

Tratamentul chistului Baker este diferențiat în funcție de gravitatea acestuia. Întotdeauna trebuie tratată cauza din care a apărut, și nu chistul în sine.

• Tratamentul cel mai bun constă în tratamentul cauzei (artroză, leziune de menisc, ruptură de ligament sau probleme intraarticulare). Tratând cauza, chistul se absoarbe fără a exista riscul de recidivă.
• Se începe cu medicamentele antiinflamatoare în cazul unei exces de lichid datorat gutei. Deși foarte eficiente, administrarea acestora trebuie limitată întrucât, pe termen lung, provoacă leziuni ale mucoasei stomacului.
• Puncțiile. Conținutul chistului poate fi aspirat cu o seringă. Se poate asocia și o injecție cu cortizon. Prin această metodă de tratament, nu dispare chistul, doar simptomele sunt ameliorate considerabil pe o durată lungă de timp. Totuși, din cauza efectelor nedorite, injecțiile cu cortizon nu trebuie administrate mai mult de 2-3 ori pe an. Această metodă nu mai este folosită (rezultatele fiind nesatisfăcătoare) decât în cazuri de urgență unde e necesară decopresia.
• Intervenția chirurgicală este indicată foarte rar. Operația este indicată și în situația în care chistul comprimă artera sau nervii din vecinătate. Chistul este îndepărtat, după care este analizat în laborator pentru a se descoperi eventuale celule canceroase.

În situația în care avem de-a face cu o leziune articulară (ruptură de menisc), care a determinat formarea unui chistul Baker, după tratarea leziunii prin artroscopie, chistul se resoarbe spontan.

Activitatea sportivă poate fi reluată după cicatrizarea completă a rănii.